De ce optez adesea pe fotografii alb-negru?

O întrebare bună, des întâlnită și la colegii mei de breaslă

Se întâmplă adesea să fiu întrebat de oamenii pe care-i fotografiez de ce uneori optez pe fotografiile alb/negru, chiar dacă am fotografiile și color. Am întâlnit întrebarea asta și la colegii de breaslă. 

Dedic articolul acestui subiect.


Personal, aleg să fac fotografii alb negru atunci când vreau să concentrez privitorul și mai mult pe subiect, astfel eliminând elementelor colore care l-ar putea sustrage. Adesea fotografiile alb/negru au mai mult dramatism.
Uneori aleg să le fac dintr-un motiv simplu: îmi place mai tare cum arată. Nu încerc să caut de ce. Alteori mă gândesc că un alb/negru cu puțin noise i-ar oferi fotografiei o asemănare cu pelicula, aducând melancolia fotografiilor de pe timpuri părinților miresei sau bunicii.

Cel mai des toate fotografiile pe care le transform în alb/negru neapărat le păstrez și în varianta color. Dar, trebuie să recunosc că, în unel cazuri, o fotografie rămâne monocromă când varianta coloră arată rău (din cauza faptului că am subexpus și la editare sunt aberații cromatice, multă granulație sau din cauza condițiilor proaste de lumină etc.), important e ca fotografia să conțină un mesaj, emoție sau stare. 

Un alt motiv pentru care fotografii aleg să convertească în alb-negru fotografiile lor este anume dorul de vremurile cînd se fotografia pe film. 

Am ales să experimentez strict pe alb/negru și în călătoria recentă din Austria. Asta din cauza unei jucării cumpărate recent care permite să fotografiez din start în alb/negru, folosind o simulare a legendarei pelicule foto Acros (poți vedea fotografii aici).

Mai jos am ales o serie de fotografii care arată mult mai bine black and white decât color. 

Dar opiniile cu privire la fotografiile alb-negru diferă de la fotograf la altul. Mai jos puteți vedea opiniile colectate a câtorva colegi cu care am dezbătut acest subiect: