Anastasia, fata moșului | Echipa mea

Echipa noastră este specială și avem tot dreptul să spunem asta. Specială este datorită membrilor săi.

Ca să cunoști mai bine pe fiecare din noi și să înțelegi valoarea noastră în echipă, am hotărât să dedic fiecărui coleg câte un articol pe acest blog. Într-o serie de întrebări-răspunsuri vei cunoaște cine suntem, de ce facem parte din această echipă, la ce suntem cei mai buni și ce facem în afara proiectului. 

Următorul interviu îl dedic Anastasiei care, ca fata moșului, ne ajută la nevoie în orice domeniu de activitate.

Povestește-ne despre mediul în care ai crescut și despre tine.

 

Mama m-a învățat să citesc și să scriu, tata mi-a instalat photoshop-ul, câțiva profesori au investit mult în educația mea și așa m-am plămădit din miere și sare. Pictez, fotografiez, scriu. Cea mai importantă experiență din adolescență a fost voluntariatul. Am activat în diferite domenii, am fost în locuri neștiute de mulți, iar acum creez din ce am și din ce am împart lumii.

 

 

Ce ai de împărțit lumii și cu ce te ocupi în timpul tău liber?

 

- Am creat proiectul "Laculcare"Este spațiul meu unde vorbesc, gândesc și postez lucrările pe care le fac. L-am creat pentru că aveam nevoie de motivație și imbold să fiu continuă și dedicată lucrului meu ( oricărui lucru de fapt, că asta ne ține vii ). S-a început pe facebook, iar acum trece pe instagram unde are mai mare susținere. Eu niciodată nu am știut ce vreau să fac pentru că am fost pasionată de prea multe domenii. Am rămas amatoare în fotografie, design, pictură și scris. 

Care a fost cea mai mare decizie pe care ai luat-o în ultimul an?
 

- Să las facultatea, să fac un tatuaj și să mă tund scurt. 
Am avut un an interesant :)) în care trebuie să mai reușesc să iau câteva decizii la nivel.

 

Ce te face fericită?

 

- Viaaa-ța!
Și culorile. Tare-mi plac culorile. Tare-mi place viața multicoloră.

Cum ai ajuns în Alex Iordache Photography?

 

Ne-a conectat un cunoscut comun. Trebuia să lucrăm împreună încă din anul trecut, dar eu plecasem din țară. Aproximativ peste un an ne-a intersectat același om și de-atunci fac parte din echipă. A fost o întâmplare, eu nu căutam de lucru, iar Alex mereu are oameni în echipă. 

 

 

Ce rol ai în echipă și de cât timp faci parte din ea?

 

- Am început cu proiectul FotoInstant. Alex avea nevoie de un om care să preia toată activitatea asupra acestuia. Între timp, i-au plăcut articolele care le scriam pe blogul FotoInstant și mi-a propus să am grijă de blogul său. De-atunci scriu despre echipa noastră și activitatea lui Alex. Fiind tot mai des în oficiu, în echipă, am devenit treptat o parte din ea și mi-au revenit tot felul de task-uri. Răspund de client service, administrez conturile pe rețelele de socializare ale echipei și mă implic în partea organizatorică ale activităților Family Photography. Se fac în noiembrie 8 luni de când sunt în echipă.

Cum e să fii parte din echipă?

 

- Alex ne lasă să fim liberi. Ador asta. Nu mă grăbesc dimineața să fug la oficiu și mă simt bine când ajung acolo. Sunt cel mai liber om din oraș când pe la amiază sau dimineața, reușesc să mă-ntind soarelui și să intru undeva după o cafea. Foarte des lucrez de-acasă, ceea ce îmi permite să fiu disponibilă la orice oră pentru a răspunde la mesaje și actualiza paginile.
Eu nu am studii în domeniile pe care le fac, învăț din propriile descoperiri. Nu mai știu cum Alex îmi tolerează toate greșelile.

Toți membrii din echipă sunt multilaterali. Artur este versat în diferite domenii și mereu are de povestit și arătat ceva nou, cu Lenuța împărțim dragostea pentru artă și multe idei similare, Mihai este îndrăgostit lulea de fotografie și-ți poate răspunde la toate întrebările din acest domeniu, precum și Alex, însă el pe lângă astea mereu este inspirat de ceva și vrea să ofere viață ideilor sale și să te implice în ceva.

În cuibul nostru de pe Vlăhuță e cald și miroase a file tipărite noi de albume și a aparate vechi din colecție. Cred că, să fii parte din Alex Iordache Photography este o întâmplare captivantă a vieților noastre ce ne provoacă să fim tot mai deschiși și nebuni.